CTITORI AI BISERICII ORTODOXE DIN MACEA (II)

Prima soţie a lui Mihai moare la doi ani după ce el şi fiul lui Ioan au primit titlul şi blazonul nobiliar pentru contribuţia lor la alungarea turcilor din Banat. Mihai se recăsătoreşte cu Ana (Jan¬ka) Ko¬va¬nyi văduva lui Rankó Szi¬ro¬vicz care i-a adus nu numai o mare avere, ci i l-a adus şi pe fiul ei, Gheorghe (n. Szirovicz), pe care Mihai l-a înfiat, spre mâhnirea celorlalţi fii: Ioan şi Ar¬senie (Arsenie, şi el adoptiv) .
În anul 1724, din banii aduşi de Jan¬ka, Mihai cumpără toată Macea, jumătate din Şimand şi alte suprafeţe agri¬co¬le, de la Sigismund Edelspacher (1681-1739 ), cel care deţinea aceste feude , plătindu-i suma de 4513 florini.
Şi iată că, din anul 1724, Macea are, din nou, un alt proprietar, familia Cernovici – ramura lui Mihai Cernovici.
Mihai Cernovici a avut trei fii: Ioan, fiu legitim, cel cu care a împărţit gloriile de pe câmpurile de bătaie; Arsenie, fiu adoptiv, părăseşte această lume, la vârsta de 50 de ani; Gheorghe, cel adus de Kovanyi, moare în 1759 .
Ioan a moştenit Şimandul şi avea şiceva proprietăţi la Macea
Arsenie, murind în 1771 , a lăsat partea lui din Macea văduvei sa¬le, Maria Glogo¬vanca. (Maria Glogovanca, din fa¬mi¬lia boierilor Glogo¬veni ai Olte¬niei). Ea îşi lucra moşia cu 81 fa¬milii de iobagi şi două de je¬leri care, în total, au pres¬tat anual, la „Domnie“, 13881/19 zile de robotă pen¬tru cele 10 sesii şi ju¬m㬬tate de pă¬mânt io¬băgesc pe care îl aveau .
După moartea sa, Ghe¬orghe a lăsat averea pe seama vă¬du¬vei sa¬le, Eli¬sabeta Brancovici şi fiului său Ioan. Pe moşia a¬ces¬teia lucrau 28 de familii de io¬bagi şi două familii de je¬leri. Aceşti iobagi aveau în total 3 sesii şi ju¬mă¬tate de pă¬mânt iobă¬gesc, obli¬gaţi fiind sǎ presteze, toţi împre¬ună, 4571/19 zile de robotă, anu¬al .
Nu am găsit documente care să a¬firme că Gheorghe Cernovici (Szi¬ro¬¬vicz) a locuit la Macea, şi nici ur¬ma¬şii acestuia: fiul Ioan, ne¬poţii Ghe¬orghe şi Ioan şi nici fru¬moa¬sa lui stră¬ne¬poată, Emilia des¬pre care vom vorbi mai târziu – cea căsătorită cu Damianici.
La Macea a locuit Pavel, fiul lui Arsenie, despre care se vorbeşte că ar fi construit Biserica Ortodoxă şi caste¬lul din Macea. Tot despre el scriu do¬cu¬mentele că ar fi fost foar¬te bogat. Că pe lângă partea de averea lăsată de bu¬nicul lui şi ce a mai adăugat el la a¬ceas¬tă avere, Pavel în 1816, a moştenit câteva milioa¬ne de ruble din Rusia.
Poa¬te că alături de el, la con¬struc¬ţia bisericii, au mai contri¬bu¬it şi alţii din această familie. Dar ini¬ţialele lui, PC, înscri¬se pe cără¬mi¬zile din care a fost făcut iconostasul bisericii, dem¬o¬lat la renovarea din 1968, confirmă în¬tr o oarecare măsură faptul că el, Pavel, este ctitorul bisericii. Dar con¬firmarea faptului că sigur familia Cer¬no¬vici a construit biserica, vine de la existenţa în subsolul naosului acestei biserici a unei cripte. Memoria bătrâ¬nilor măceni a reţinut numele ctitorului bisericii şi a criptei. Dar con¬firmarea ne vine de la Emilia Damianici născută Cernovici, care afirmă că această criptă este a familiei lor, în cererea ei făcută către prefectul Aradului, document pe care îl veţi vedea în numărul următor, al acestui săptămânal.
Despre Emilia Damianici, am vorbit mai sus. Cât despre Damianici Ianos (sârb), amintim doar atât că a fost unul dintre cei 13 generalii paşoptişti omorâţi de austrieci în cetatea Aradului, în 6 august 1849. Petru Cernovici a plătit o sumă importantă să-i fure din mor¬mânt pe câţiva dintre apropiaţii lui, printre care şi Damianici. Cum au ajuns (ascunşi în căruţe încărcate cu fân) şi care dintre ucişi au ajuns la Macea, şi unde au fost ascunşi, este o altă poveste.
Abia în 1864, Emi¬lia Da¬¬¬¬mi¬¬a¬nici (n. Cerno¬vici) a fă¬cut de¬mer¬suri la pre¬fectul A¬ra¬¬dului, ca a¬cesta să or¬done pre¬¬¬otului bise¬¬ricii or¬to¬¬doxe din Ma¬cea să per¬mită ca r㬬m㬺iţele pă¬mân¬¬¬¬¬¬¬teşti ale so¬ţului ei să fie de¬¬puse în crip¬ta fa¬mi¬liei Cer¬no¬vici din această bi¬se¬rică. Dorinţa nu i a fost în¬de¬plinită. Alăturat, este o copie a cererii făcute de Emilia către prefect.
Acest act confirmă: cripta, din subsolul naosului Bisericii Ortodoxe din Ma¬cea, este a ctitorului acestei biserici, cei din familia Cernovici, probabil Pavel. În nici un caz Petru Cernovici, fiul lui Pavel, născut abia în 1810, pe când biserica a fost construită în 1800. Dacă nu chiar mai devreme, descoperire ce s a făcut la re¬no¬¬varea din 1968. Atunci s a constatat că biserica nu a mai fost pictată, că în zidurile de la altar, şi în cel sudic şi în cel nordic, au fost alte ferestre, mult mai mici şi mai joase, ale unei biserici mai mici care a fost extinsă spre apus şi ata¬şân¬du i se turnul actual. Actualul turn este legat de biserică cu drugi de fier, după ce şi acesta, probabil, o fi fost renovat. Dar este sigur că în subsolul bisericii e¬xis¬tă o criptă, şi este cripta familiei Cernovici. Această familie se numără printre ctitorii Bisericii Ortodoxe din Macea. Cernoviceştii au mai avut criptă la Şim¬and, nu însă în biserică; la Orosinul Mic, dar nici aceasta nu se găseşte în bise¬rică. Cripta de la Şimand a fost demolată, iar terenul utilizat. Cripta de la Orosinul Mic (azi Rusco Selo din Serbia) a fost ruinată . Auto¬rităţile din Rusco Selo şi cele din Kikinda, se stră¬duiesc să o renoveze, apre¬ci¬ind că a¬ceastă gropniţă este o co¬moară cultu¬rală. Pentru început, pentru pri¬mele remedieri şi pen¬tru con¬servare au alocat 90.000 dinari, iar pentru recon¬stituirea com¬ple¬tă sunt nece¬sari 4 mili¬oane di¬nari.
Dar să revenim puţin la fa¬m¬ilia Cernovici, care a stă¬pânit Ma¬¬cea timp de 138 de ani, între 1724 şi 1862.
Aşa după cum ceilalţi imi¬granţi din Balcani au contribuit cu banii lor la cul¬tura oraşelor în care s au stabilit, şi familia Cernovici a contribuit cu bani la dezvoltarea şi întreţinerea unor instituţii culturale din oraşul şi judeţul Arad. Iată doar câteva exemple. 1. Pionierii beletristicii, la Arad, au fost Cernoviceştii.
2. Preparandia şi Şcoala Clericală Ortodoxă, au funcţionat, iniţial, pe stra¬¬da Căprioarei. Pentru că Pavel Cernovici de Ma¬cea, prin soţia lui, a făcut donaţii că¬tre cele două instituţii, stra¬da a fost nu¬mită, prin anul 1860, strada Cerno¬vici , astăzi poartă numele strada Preparandiei .
3. În primăvara lui 1847, Petru Cernovici, judecător de ta¬blă, devenea, timp de un deceniu, preşedintele co¬mi¬tetului pentru sprijinirea teatrului în limba maghiară, iar în 1849, a luat în chirie clădirea teatrului orăşenesc din Arad, pentru o durată de trei ani.
4. Tot Petru, în 1858, ter¬mi¬na¬ în Macea, pe chel¬tuiala lui, con¬¬struc¬ţia capelei, cu hramul Sfânta Eleonora, pentru creştinii ca¬tolici. În acelaşi an, pe când se sfinţea, tot el a donat acestei capele, portretul Sfintei Eleonora, pictat de renumitul pictor Miklos Barabas (1810 – 1898). Petru a plătit, din banii lui, acest portret. Despre acest portret exista părerea că are trăsăturile Emiliei Damianici, despre care am vorbit mai sus. Pictura se mai păs¬trea¬¬ză încă şi astăzi, în Biserica Catolică din Macea, deasupra uşii de intrare în altar (deasupra clopoţelului din altar). Deocamdată, mă opresc aici cu relatările despre această familie de ctitori ai sfântului locaş măcean, locaş care astăzi se prezintă cu totul altfel.
Dimitrie GRAMA